Epopeea lui Ghilgameș este o scriere legendară a vechii Mesopotamiei. Este considerată prima operă literară a umanității. Ea este scrisă pe tăblițe de argilă, în scriere cuneiformă, datată anul 800 î.Hr. Tema centrală a epopeii este renașterea și eternitatea. Spre deosebire de animale omul este preocupat de moarte și de veșnicie. Moartea îl sperie și ar face orice ca să devină nemuritor.
Cele 12 tăblițe corespund celor 12 semne zodiacale și totodată sunt în corespondență cu mișcarea, respectiv, creșterea și descreșterea Soarelui. Soarele crește până la zenit, ca apoi să coboare în obscuritate. În versiunea sumeriană, Ghilgameș este prezentat ca fiind un om crud, războinic, violent, care fură fecioarele de la mamele lor și le violează.
El trădează sentimentul de prietenie și singurul lui țel este de a deveni nemuritor. Sumerienii credeau că universul este guvernat de un panteon, format din ființe care erau veșnici. Acești oameni conduceau cosmosul după un plan bine stabilit. Sumerienii aveau patru zei. Cel al cerului, al apei, al pământului și al aerului. Ritualurile religioase se realizau în temple și erau conduse de preoți, preotese, cântăreți, muzicieni. Sacrificiile umane se făceau în fiecare zi.
Sumerienii credeau că zeii au creat omul din argilă și era folosit pentru muncile pe care trebuiau să le facă pentru zei. Statutul lor era de sclavi ai zeilor. Viața era considerată cel mai de preț bun dat umanității. După moarte sufletul pleca în infern. Multe pasaje din Biblie sunt inspirate din textele sumeriene. De exemplu, descrierea paradisului, descrierea Potopului, alungarea lui Adam și a Evei din rai.
Pentru sumerieni omul a fost creat din argilă. În Biblie se spune că omul a fost creat din țărână. Când populația a crescut ca număr, oamenii obosiseră de munca grea pe care o făceau pentru zei. Venise clipa în care oamenii s-au răzvrătit, nu mai ascultau pe zei. Zeii au hotărât ca oamenii să piară înecați, pentru că deveniseră nesupuși Noe a fost ales de zei să fie supraviețuitorul. Și-a construit barca, în cel mai mare secret. Și-a putut salva familia, dar și păsări și animale. Ploaia a ținut 7 zile și 7 nopți
Textele sumeriene plasează raiul în Golful Persic. În rai erau cultivate opt plante care au făcut fructe. Servitorul Evei și nu șarpele, o îndeamnă să guste din aceste fructe. Se spune că omul, la început, a avut opt boli, după cele opt fructe pe care le-a gustat Eva. Există multe similitudini între textele sumeriene și textul biblic.
Este posibil ca aceste texte să fi fost sursă de inspirație pentru scrierea textelor biblice? Mulți dintre noi, dar și înalții prelați, nu vom accepta acest lucru. Istoria ne pune în fața unei realități, pe care va trebui să o acceptăm. Dacă în prima parte a vieții sale, Ghilgameș nu-și acceptă condiția de a fi muritor, în timp, el se resemnează.
A fi om, înseamnă că nu poți atinge veșnicia. Moartea este inevitabilă și începe odată cu nașterea.
Epopeea lui Ghilgameș este scrisă cu mult timp înaintea scrierii Bibliei. Temele abordate sunt identice, cu o excepție. Sumerienii nu au teoria renașterii, după moarte, așa cum o susține Biblia.
