Paducelul salveaza inima

Paducelul, foarte cunoscut la noi in toate judetele tarii, din zona de campie pana in cea de deal si de munte, se origineaza in regiunea temperata din estul si centrul Europei, fiind insa intalnit si in Asia de Sud-Vest pana in Afganistan, dar si pe continentul american sau in nordul Africii.
Numele provine de la latinescul, Peducellus, fiind cunoscut insa si sub numele de gherghin, gherghinar, merisor tepos, funigel sau furnicel. Grecii l-au numit Crataegus Oxyacantha, pentru forta si rezistenta lui, dar denumirea actuala pentru gherghinul comun este Crataegus monogyna, iar o specie adusa din China, gherghinul chinezesc, poarta numele Crataegus pinnatifida.
Calitatile deosebite ale paducelului au fost apreciate deja din preistorie, cantitati importante de seminte de paducel fiind descoperite in locuinte din epoca pietrei. Apoi Dioscoride avea sa scrie, acum doua mii de ani, despre proprietatile lui medicale. Dar paducelul reprezenta mai mult decat un medicament. El era considerat un simbol al rodniciei si al sperantei.
Romanii credeau ca paducelul poate proteja impotriva spiritelor malefice, motiv pentru care asezau ramuri de paducel in leaganul sugarilor, iar grecii il considerau un simbol al sperantei, fericirii si iubirii si obisnuiau sa foloseasca ramuri inflorite ca ornament la nunti. Proprietati exceptionale de intarire a legaturilor de iubire si de refacere a inimilor zdrobite din dragoste le acordau fructelor rosii de paducel si tracii, celtii si galii. De altfel, celtii aveau adevarate ritualuri menite sa asigure un suflet viu si o iubire de o viata perechilor de tineri impodobiti cu o cununa de paducel. Un alt ritual era menit sa-i vindece pe cei raniti din dragoste. Acestia trebuiau sa petreaca intr-un fel de transa un asfintit de soare sub un paducel pentru ca odata cu aparitia stelelor sa fie din nou liberi, eliberati de suferinte de spiritul acestui copac sacru. O veche legenda povesteste ca o radacina de paducel ar fi fost gasita de un credincios in legendara insula Avalon pe care ar fi sadit-o apoi intr-un loc in care a construit ulterior o biserica, aparand ulterior obiceiul de a pune crengi de paducel deasupra usii, pentru a impiedica energiile negative sa intre in casa. Iar in folclorul balcanic apare si ideea ca doar lemnul de paducel este potrivit pentru tepusele contra vampirilor.
Exista si o legenda care spune ca paducelul a inceput sa infloreasca in fiecare primavara cu minunatele lui flori albe dupa ce Fecioara Maria a pus la uscat pe o tufa de paducel scutecele pruncului Iisus. Se mai spune ca paducelul a crescut din toiagul Sfantului Iosif.
Paducelul este un arbust din familia Rosaceae cu flori albe si fructe rosii cu un miros caracteristic si un gust amarui. In scop terapeutic sunt utilizate atat frunzele si florile, cat si fructele, datorita continutului bogat in tanini si in substante de natura flavonica si proantocianide, colina, acetilcolina, trimetilena, acid crataegic, acid clorogenic, acid cofeic, acid citric, acid tartric, adenina, guanina, derivati purinici, acizi triterpenici, hiperozidul, amine, trimetilamina, amilamina, ulei volatil ce contine aldehida anistica de natura catehica, pectine, substante minerale, vitamine precum B1 si C etc.
Efectele terapeutice de exceptie il recomanda atat in cazul anginei pectorale, miocarditei, hipertensiunii arteriale si tahicardiei, cat si in tulburari neurovegetative.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu