Oamenii plâng de tristeţe, dar şi de bucurie, iar acest mod de
exprimare este una din cele mai interesante manifestări emoţionale pe
care le cercetează experţii.
Mai întâi, trebuie menţionat că
există mai multe tipuri de lacrimi: cele provocate de o emoţie puternică
(bucurie sau tristeţe) şi cele involuntare, care nu sunt produse de
emoţii, ci de cauze externe (de exemplu atunci când tăiem ceapă).
Când
o lacrimă este produsă de glanda lacrimală care se află între globul
ocular şi pleoapă, persoana clipeşte involuntar şi astfel lacrima
acoperă ochiul.
Apoi, există două situaţii: ori lacrima se usucă în punctul lacrimal, ori începe să curgă pe obraz.
Totodată,
lacrimile pot fi de trei tipuri: bazale, reflexe sau psihice. Cele
bazale au ca rol umezirea ochiului. Cele reflexe apar atunci când ochiul
este iritat de factori externi, de exemplu când este tăiată ceapa. Al
treilea tip îl reprezintă lacrimile psihice, care apar atunci când
plângem din cauza unei emoţii.
Aceste lacrimi conţin un analgezic natural, numit leucină encefalină, care ne ajută să ne simţim mai bine după o criză de plâns.
Cum
se declanşează de fapt plânsul? O emoţie puternică este procesată de
sistemul limbic (mai ales de hipotalamus), care este legat de sistemul
nervos autonom (cel asupra căruia nu avem control).
Acest sistem,
prin neurotransmiţătorul numit acetilcolină, are control asupra
sistemului lacrimal, stimulând producţia de lacrimi.
Când plângem ne creşte ritmul cardiac, începem să transpirăm şi simţim „un nod în gât" pentru că respirăm mai încet.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu