Subiectul conexiunii între
oameni și reptilieni este unul controversat, motiv pentru care a ridicat
de-a lungul timpului numeroase întrebări și a generat diverse teorii.
Întreaga poveste a pornit odată cu descifrarea textelor antice, care
pomenesc de oamenii-șopârlă/reptilă.
Una dintre cele mai vechi legende antice
spune că atunci când s-a hotărât începerea momentului creației, o
specie extraterestră de reptilieni a coborât din cer pentru a participa
la marea operă. Ei și-au adus contribuția sub diverse forme și i-au
împărtășit omului o parte din științele interzise. Mai mult de atât,
acești reptilieni s-au angajat să vegheze necontenit asupra dezvoltării
societății umane, motiv pentru care au ales să-și extindă supravegherea.
Există numeroase culturi pe glob, precum
cea din Sumer, Mexic, Babilonia, China sau India, unde zei cu
înfățișarea de dragon sau șarpe au fost venerați. De exemplu, zeul
dragon înseamnă puterea divină, iar șarpele reprezintă nimic mai mult
decât cunoașterea absolută.
Şarpele apare ca un simbol al lumii de
dincolo. Zeul suprem al Egiptului faraonic, Ră călătoreşte pe cer în
barca să în timpul zilei, dar noaptea, coboară în lumea subpământeană
unde se lupta cu şarpele cosmic. Tot legat de şerpi şi de Egiptul antic
merită menţionat şi sfârşitul tragic al reginei Cleopatra. La 2
septembrie 31 i. Hr., are loc bătălia de la Actium. Flota egipteană a
lui Marc Antoniu şi a Cleopatrei este risipită şi scufundată de
triremele romane ale lui Octavian Augustus. Ca să nu cadă vie în mâinile
învingătorului, regina Egiptului prefera să-şi curme viaţa lăsându-se
muscata de o viperă.
Aceste elemente au fost ignorate multe
decenii, dar în clipa în care faimosul scriitor David Icke a adus la
cunoştinţa publicului larg elemente precum cele de mai sus, atunci s-a
născut întrebarea: oare oamenii au evoluat din reptilieni?
La această întrebare este extrem de greu
de răspuns, dar la o analiză succintă a organelor omului, cât și ale
reptilelor, putem trage concluzii uluitoare. În primul rând crierul
reptilelor este sensibil asemănător cu cel al omului, pentru că în
ambele cazuri el controlează funcțiile vitale cum ar fi ritmul cardiac,
respirația, temperatura corpului și echilibrul. În ambele cazuri
creierul este format din trunchiul cerebral și cerebel.
Ochii noștri sunt asemănători cu ceai ai
reptilelor pentru că acționează precum o cutie cu obiectiv care
concentrează lumina care trece prin el. Celulele din cadrul obiectivului
transformă lumina în informație, care este transmisă spre creier pentru
a fi procesată.
Oamenii de știință au descoperit cu mult
timp în urmă că reptilele au o inimă din care pare să se fi dezvoltat
cea a omului. Chiar dacă această teorie încă nu este acceptată pe
deplin, se cunoaște faptul că nimeni nu poate explica evoluția inimii
umane. Cu toate acestea, există nenumărate voci care susțin că inima
evoluată a omului s-a dezvoltat din modelul incipient al inimii
reptilelor.
Acestea sunt doar câteva dintre elementele comune pe care oamenii și
reptilele le au în comun. În cazul în care legenda de la începutul
articolului se dovedește a fi adevărată într-un final, atunci putem să
privim în trecut cu o mai mare deschidere și să realizăm că existența
omului este posibilă datorită unor creatori veniți din îndepărtatul
Univers cu gândul de a da o nouă formă vieții.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu